Sari la conținut
Pe ritm
PRESTARI SERVICII

Acordarea pianului: cât de des se face, cât durează și ce verifică acordorul

Interiorul unui pian acustic, cu corzile și cuiele de acordaj la vedere

Acordarea pianului este operațiunea prin care un specialist readuce fiecare coardă la înălțimea corectă a sunetului, rotind cuiele de acordaj cu o cheie specială. Un pian acustic folosit acasă are nevoie, de regulă, de una sau două acordări pe an, iar o vizită obișnuită durează între una și două ore. Frecvența reală depinde de cât de des se cântă și, mai ales, de cât de stabile sunt temperatura și umiditatea din cameră.

De ce se dezacordează un pian chiar dacă nu se cântă la el?

Un pian se dezacordează în primul rând din cauza variațiilor de umiditate, care umflă și contractă lemnul tablei de rezonanță și modifică tensiunea corzilor. Un pian obișnuit are peste 200 de corzi, iar tensiunea lor însumată ajunge la aproximativ 18–20 de tone, susținute de o placă de fontă și de un bloc de lemn în care stau cuiele. Iarna, când aerul din locuință se usucă, tonul tinde să coboare; vara, la umiditate mai mare, tinde să urce.

Cântatul intens, mutarea instrumentului și schimbările bruște de temperatură grăbesc și ele dezacordarea.

Cât de des trebuie acordat pianul?

Pentru majoritatea pianelor de acasă, intervalul potrivit este de 6–12 luni, însă situațiile diferă destul de mult.

Situație Frecvență orientativă
Pian nou, în primul an 2–4 acordări, pentru că corzile noi încă se întind
Pian de familie, folosit ocazional O dată pe an
Pian pentru studiu zilnic De două ori pe an
Pian de școală sau de sală de repetiții De 2–4 ori pe an
Pian de scenă sau de studio Înaintea fiecărui concert sau al fiecărei sesiuni importante
După o mutare La 2–4 săptămâni după așezarea în noua cameră

Pianul digital nu are corzi și nu se acordează. El poate avea nevoie doar de service electronic sau de reglarea claviaturii.

Ce face acordorul în timpul unei vizite?

Acordorul verifică întâi starea generală a instrumentului și abia apoi trece la acordarea propriu-zisă, pornind de la nota de referință.

  1. Verificarea inițială: cât de departe este pianul de înălțimea standard și dacă există clape blocate, corzi rupte sau zgomote mecanice.
  2. Stabilirea referinței: nota La din octava a patra se aduce de obicei la 440 Hz, cu diapazonul sau cu un dispozitiv electronic.
  3. Acordarea pe temperament: se acordează o octavă centrală, apoi intervalele se extind spre grave și acute.
  4. Unisonurile: majoritatea notelor au două sau trei corzi, care trebuie să sune perfect la fel.
  5. Verificarea finală: acorduri și intervale de probă, cântate pe toată întinderea claviaturii.

Pianele mai vechi sunt uneori ținute intenționat puțin sub 440 Hz, pentru a nu supune corzile și cuiele la o tensiune pe care nu o mai suportă. Decizia aparține acordorului, după starea instrumentului.

Ce este ridicarea tonului la un pian neacordat de ani de zile?

Ridicarea tonului este o acordare preliminară, făcută atunci când pianul a coborât mult sub înălțimea standard, de regulă după câțiva ani fără întreținere. Corzile se aduc treptat spre tensiunea corectă, apoi urmează o a doua trecere, de finețe, în aceeași zi sau la o vizită ulterioară. Procesul durează mai mult decât o acordare obișnuită, iar stabilitatea deplină se obține adesea abia după încă o acordare, la câteva luni distanță.

Care este diferența dintre acordare, intonare și reglajul mecanicii?

Acordarea privește înălțimea sunetului, intonarea privește timbrul, iar reglajul mecanicii privește felul în care răspund clapele. Intonarea înseamnă lucrul pe pâsla ciocănelelor, pentru ca sunetul să nu fie nici prea strident, nici prea înfundat. Reglajul mecanicii corectează adâncimea apăsării, repetiția notelor și uniformitatea clapelor. Ultimele două nu sunt necesare la fiecare vizită, ci la câțiva ani sau când apar probleme vizibile, pe care un acordor atent le semnalează.

Cum se păstrează acordajul cât mai mult timp?

Acordajul rezistă cel mai bine într-o cameră cu umiditate constantă, ideal între 40% și 60%, și cu temperatură stabilă, în jur de 18–22 °C.

  • Pianul nu se așază lângă calorifer, sobă, aer condiționat sau în bătaia directă a soarelui.
  • Un perete interior este de preferat unui perete exterior, mai rece iarna.
  • Umiditatea se urmărește cu un higrometru simplu; în camerele umede, un dezumidificator pentru apartament ajută și instrumentul.
  • Pe capacul pianului nu se țin vase cu plante sau cu apă.

Greșelile de întreținere comune mai multor instrumente sunt adunate în articolul despre greșelile frecvente legate de instrumentele muzicale, iar o privire de ansamblu asupra familiilor de instrumente apare în ghidul despre instrumentele muzicale. Înainte de prima vizită a unui acordor necunoscut, sunt utile și întrebările de pus unui meseriaș care intră în locuință.

Alese din arhivă

Tot ce găsești pe Fabrica de staruri